Teraplast România a decis să se extindă pe piața basarabeană anul acesta, pentru a crește valoarea exporturilor. Cum a decurs tot procesul de lansare?

A fost un proces greu de convingere, în primul rând a investitorilor. Teraplast Moldova este un joint venture, o asociere dintre Teraplast România și câțiva oameni de afaceri din Republica Moldova. Ultimii cinci ani, din 2009, economia moldovenească se mișca în sus, iar piața de materiale de construcții, fiind aproape de România, nu putea fi neglijată. Chiar dacă nu este extraordinar de mare, aici se poate de făcut afacere.

A fost, deci, o extindere firească...

Nu doar Teraplast, ci și alți concurenți din România sunt prezenți în Moldova ca export, doar că Teraplast a decis să fie amplasat și la Chișinău, pentru a fi mai aproape de clienți. Fiind mai aproape de ei, suntem mai rapizi și oferim servicii mult mai bune.

Teraplast este unul dintre cei mai mari producător de materiale de construcţii şi instalaţii, cu o cifră de afaceri impresionantă. Cum a crescut profitul de când sunteți în Moldova?

Nu pot să spun că cifra de afaceri a Teraplast România a crescut foarte mult datorită Republicii Moldova. Anul acesta îl vom încheia cu o cifră de afaceri nu rea. Dacă spunem că cifra de afaceri Teraplast România este de 60 de milioane de euro, atunci în Moldova e de jumătate de milion.

Totuși, presupun că sunt și plusuri în extinderea pe piața moldovenească...

Sunt plusuri, dar sunt și minusuri. Minusurile se manifestă prin riscurile pe care ți le asumi, mai ales că, în ultima perioadă, instabilitatea de pe piață a dus la creșterea prețurilor. Nu mai vin investiții străini care aduceau contribuții la buget sau infrastuctură, s-au blocat multe din aceste investiții care aveau o repercusiune directă asupra multor companii, nu doar a Teraplastului. Astfel, s-a stopat creșterea. Criza afectează orice om, nu doar pe mine sau Teraplast, dar eu sunt mai mult decât optimist. Acestea sunt lucruri normale care se întâmplă pe piață, în anumite momente de dezvoltare. Moldova este o piață incipientă, care nu este încă matură. Maturizarea se face pas cu pas, sper să vină câțiva jucători mari care să contribuie la acest proces. La ora actuală, ne bazăm practic pe capitalul propriu al țării, pe cel al oamenilor de afaceri moldoveni. Sper că vom trece iarna cu bine și anul viitor va fi unul mai bun. Noi suntem o țară care depinde foarte mult de valurile acestea politice.

Și-a revenit oarecum compania după primul val de influență al crizei? V-ați deschis tocmai în momentul în care pe piață erau mișcări tectonice...

Fiind la început, nu pot să spun că am simțit o lovitură foarte puternică... Ne-am revenit schimbând anumite metode de business, de abordare. Cred că este un lucru bun care, până la urmă, ne va aduce pe linia de plutire și vom crește. Sunt lucruri care ne leagă de România, nu avem bariere lingvistice, culturale... toate acestea te ajută. Furnizorul e foarte aproape, fabrica unde se produc materialele de construcții.

Cât de dezvoltat vi se pare domeniul de construcții și instalații din Republica Moldova?

În Moldova, cred eu, acesta este unul dintre puținele domenii care se dezvoltă și care se va dezvolta și mai mult cu tempouri rapide, sunt sigur de asta. Avem noroc și de cultura poporului moldovenesc care iubește construcția, e un soi de hobby. Asta ne ajută pe noi toți. Businessului din Republica Moldova nu trebuie să-i faci nimic, doar să-l lași în pace și el singur se va dezvolta. Piața din Moldova este destul de interesantă, e mult spațiu, ai unde lucra, este loc pentru mai multe.

Spuneați că piața este mare, dar asta înseamnă și un număr mare de concurenți...

Din cauza nematurității pieții, există foarte mulți jucători. Piața pate fi împărțită în trei: ompaniile române care exportă în Moldova, companiile ucrainești care aduc marfă și distributori și producători locali. Cu siguranță există o concurență, dar ea nu te distruge, e un lucru bun și un joc curat. Asta dacă vorbim despre investițiile private. Ceea ce ține de bugetul de stat, nu știu. Încercăm să nu ne legăm de ei.

Statul nu trebuie să ajute, el nu trebuie să pună piedici, nu trebuie să facă nimic (râde). Statul trebuie să creeze un cadru cât mai concurențial, cât mai curat și cât mai clar, pe termen lung. Și să facă tot posibilul ca stabilitatea să aducă jucători pe piață, alți investitori, care prin banii investiți creează un efect de creștere, pentru toți.

La noi în țară statul asigură tot ceea ce ați enumerat?

Inexistența unui guvern duce la reticența de a mai învesti. Ei privesc altfel lucrurile după tot ce văd la televizor. Nu există stabilitate – amânăm investiția. O amână pentru un an sau doi, dar noi avem nevoie de aceste investiții, de banii care vin din străinătate, granturi. Toate acestea creează o creștere economică, care se răsfrânge asupra tuturor. Atâta timp cât nu există această stabilitate, noi ne bazăm doar pe banii persoanelor fizice, din păcate. Dar și aceștia, atâta timp cât nu există o viziune pe termen lung de business pot să reducă investiția sau să o anuleze.

Aș dori să-l citez pe directorul general adjunct al Teraplast, Alexandru Stâtean, care spunea anterior că „piaţa din Moldova are un potenţial ridicat pentru business-ul de instalaţii al companiei, în condiţiile în care infrastructura din zonă este mult sub nivelul actual din România”. Cum comentați dvs. această afirmație și de ce avem infrastructură slabă, în opinia dvs?

El a punctat foarte clar: orice business se face pe termen lung. Infrastructura din Moldova este la pământ. S-au făcut multe lucruri în ultimii ani pe filiera instalațiilor. Dar încă este foarte mult de lucru, iar asta denotă un potențial de creștere. Noi suntem în urma României ca dezvoltare fiindcă așa se întâmplă.

Cine-i de vină?

Este o vorbă: conducătorul este întotdeauna de vină, fără excepții. El este de vină pentru succese și insuccese. Nu pot să spun că România a excelat prin conducători, dar un lucru l-au făcut clar: s-au integrat în Uniunea Europeană. Asta le-a dat un acces mai facil la investiții, la finanțări, un control mai bun. An de an, s-a îmbunătățit infrastructura, sunt programe de investiții în infrastructură la sat, în oraș, canalizări, apeducte. S-au făcut și la noi astfel de investiții, dar din păcate s-au stopat. Sper anul viitor să le reînceapă.

Dacă ne uităm în jurul nostru, prognozele nu sunt chiar optimiste...

Într-un stat ca al nostru, care nu are o istorie, o cultură și o educație politică, modalități de lucru, fiind la o crăpătură crepusculară dintre două blocuri, este normal ceea ce se întîmplă la noi. Trebuie să privim asta mai ușor. Prin aceste procese au trecut toate statele în formare. La un moment dat, se va consolida o clasă politică normală, se va curăța cea existentă. Criza pe termen scurt este un lucru prost. Pe termen lung e un lucru bun. Noi trebuie să muncim cât mai mult și mai puțin să ne uităm la televizor, să credem și să mergem înainte. Dacă analizăm România anilor 90, au fost foarte multe schimbări de guverne, inflația, deprecierea cursurilor, au fost bănci devalizate. Moldoveanul trebuie mai puțin să se gândească că este centrul universului și că va veni cineva să ne ajute.

Cu siguranță sunteți la curent cu ceea ce se întâmplă în filiala românească a Teraplast. Trasați, vă rog, mai multe asemenără și diferențe dintre compania românească și cea moldovenească.

Ne ocupăm cu instalații, și ei și noi, dar o facem pe piețe diferite. Ei lucrează pe o piață stabilă, în creștere, noi lucrăm pe o piață care nu știe unde merge. Piața e împărțită în comercianți, dealeri, clienți finali. Noi avem o problemă cu incasatul banilor, în România există mai multe instrumente pentru acest proces. Sistemul bancar moldovenesc este prea puțin dezvoltat, care nu poate să creeze instrumente de progres, dar aici ajungem din nou la BNM și la criza bancară.

Piața noastră a putea să o comparăm cu cea românească acum 15 ani, și mult mai mică. Chiar prin faptul că suntem cu 15 ani în urmă ne dă de înțeles că avem de crescut foarte-foarte mult.

Spuneați adineaori că moldovenii au o dragoste aparte față de reparații, de modificări în apartament. Ce prefințe au?

Preferințe moldoveanului se reduc la bugetul moldoveanului. Oamenii care au bani, preferă lucrurile calitative și scumpe, iar cei care nu au – oricum preferă să schimbe ceva, dar în limitele bugetului lor. Oamenii au sărăcit, și, chiar dacă se cumpără mai puțin și mai ieftin, oricum se cumpără.

Multă lume consideră că valoarea arhitecturală este știrbită de materialele de construcții de ultimă generație? Cum să împăcăm confotul și esteticul? Cum găsim balanța?

Atâta timp cât în Moldova nu există o școală, o educație, vom avea și vom continua să privim un oraș pestriț. În timp, dacă cei de sus își vor da seama că școala e un lucru important, lucrurile se vor schimba. Putem influența acest proces prin decizii administrative, să spunem că vrem ca toate clădirile să fie albe, dar asta nu va îmbunătăți tot aspectul orașului sa a țării. Aspectul se modifică după educație, e vorba de mentalitate. Noi suntem cumva prinști în secolul XIX, am ieșit la suprafaț și vrem să ieșim în evidență prin lucruri pompoase. Iarăși, eu cred că e un lucru normal, când abia ne-am născut să vrem să facem ceva mare fără a știe cum. Cu timpul se va regla și chestia aceasta, poate dura 5-10 ani, sau poate mai mult. Asta rezidă doar din mentalitate, cultură și modul de gândire. Lucrurile se schimbă, fiindcă tot mai mulți moldoveni au avut contact cu străinătatea, cu Europa, și vin cu niște idei frumoase. Istoric vorbind, e normal să fie așa.

Ce perspective de infrastructură vedeți pentru Chișinău și pentru întreaga Moldovă, cu ce ați putea contribui personal?

Din fercire, în Moldova este mult de lucru, mult de săpat, de tăiat, de construit. Asta poate fi lăsat la discreția antreprenorilor locali. Sigurul lucru care mai trebuie făcut, este o înțelegere a businessului peste 5-10 ani, unde vom fi atunci. Vreau să privesc lucrurile pozitiv, dar sunt lucruri care sunt decise de oamenii de la putere. Dacă ei vor înțelege că din gâlceava lor nu cîștigă nimeni, atunci lururile vor merge mai bine.

Unde vedeți compania Teraplast în următorii ani, în peisajul moldovenesc?

Când am plecat cu ideea de a fonda aici o filială Teraplast, nu au făcut-o doar cu intenția de a face numai vânzări. Planurile au fost mult mai vaste. Ideile care s-au pus la început, adică o unitate de producție, de proiectare să fie duse până la capăt. Vrem să fim un adevărat business local care să aducă o valoare adăugată pieței locale.

Care este victoria dvs. personală de când sunteți la șefia Teraplast?

Faptul că Teraplast există pe piața moldovenească este victoria mea, asta pot s-o spun la sigur. Mă bucur că am avut curajul să plec să cer să vină ei încoace. Restul – incasări, facturi – toate sunt lucruri uzuale. Am lucrat în mai multe țări, dar am vrut să fac ceva acasă.